Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare, sărbătoare religioasă marcată în fiecare an la 15 august, reprezintă unul dintre cele mai mari evenimente ale creștinătății. De această zi se leagă multe tradiţii, obiceiuri şi superstiţii.
La această dată, potrivit tradiţiei Bisericii, Maica Domnului a fost înălţată la Cer de Fiul său, Mântuitorul Iisus Hristos.
Gradul înalt de cinstire acordată Maicii Domnului în cultul ortodox se vede şi din numărul mare al sărbătorilor închinate prăznuirii ei. Pe când sfinţii ceilalţi sunt, de regulă, pomeniţi o singură dată pe an, şi anume în ziua adormirii lor, Sfânta Fecioară Maria este celebrată, în mod special, de mai multe ori în cursul anului bisericesc, prin praznice care cinstesc nu numai adormirea sau trecerea ei la cele veşnice, ci şi naşterea, dar şi unele minuni săvârşite prin puterea ei, după plecarea din viaţa aceasta.
Semnificația sărbătorii de la 15 august
Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, deşi mărturii despre existenţa ei nu avem decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscând de atunci o foarte mare dezvoltare.
Adormirea Maicii Domnului şi ridicarea cu trupul la Cer reprezintă ultima taină din lucrarea mântuirii oamenilor. După Învierea lui Hristos, Înălţarea Sa la ceruri şi Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului încheie lucrarea mântuirii săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos.
Ziua Marinei Române
Ziua Marinei Române s-a aniversat pentru prima dată în 1902, la 15 august, fiind strâns legată de sărbătoarea religioasă a Sfintei Maria, ocrotitoarea marinarilor de pretutindeni.
La acea dată, evenimentul a fost marcat în Portul Constanța, la bordul crucișătorului Elisabeta, în prezența ministrului de război Dimitrie A. Sturdza și a tuturor ofițerilor Diviziei de Mare. De asemenea, pe faleza Cazinoului au fost organizate ample manifestări, spectacole în aer liber și jocuri de artificii.
În anul 1912, serbarea a fost pusă sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regina Elisabeta, inițiativa organizării sale aparținând Societății ,,Regina Elisabeta” a Marinarilor Civili din Constanța. Manifestările au evoluat ca amploare și spectaculozitate, ele fiind susținute, în special în perioada interbelică, de Liga Navală Română, Yacht Clubul Regal Român și Asociația Marinarilor Civili Regina Elisabeta.
Tot de Ziua Marinei, M.S. Regele Carol al II-lea a hotărât ca unica școală pentru toți marinarii români să se numească Școala Navală a Majestății Sale Mircea și a creat „Medalia Maritimă”, transformată în anul 1938 în „Virtutea Maritimă”.
Nașterea lui Napoleon Bonaparte, împărat al Franţei
Napoleon Bonaparte s-a născut la 15 august 1769, la Ajaccio, în Insula Corsica, fiind al doilea din cei șapte copii ai unei familii aparţinând micii nobilimi. Tatăl său, avocatul Carlo Maria Buonaparte, a fost numit reprezentantul Corsicii la curtea lui Ludovic al XVI-lea în anul 1777, iar mama sa, Maria Letizia Ramolino, a avut un rol determinant în creşterea şi educarea sa.
Numeroasele reforme ale lui Napoleon au lăsat o amprentă durabilă asupra instituțiilor din Franța și din cea mai mare parte a Europei occidentale. Mai presus de toate, Napoleon a lăsat instituții durabile, temeliile pe baza cărora s-a construit Franța modernă: sistemul administrativ al prefecților, Codul napoleonian, sistemul judiciar, Banca Franceză și organizația financiară a țării, universitatea centralizată și academiile militare. Napoleon a schimbat istoria Franței, dar și a lumii. A fost un vizionar care a înlocuit corupția Vechiului Regim cu meritocrația, însă pentru contestatarii săi, a rămas un despot, un dictator militar.
La două secole de la moartea sa, „Codul civil” pe care l-a adoptat în anul 1804, care a restituit drepturile de proprietate ale deţinătorilor de pământ, rămâne un model pentru multe națiuni europene.
Victoriile militare i-au adus lui Napoleon titlul de geniu militar, însă opera sa pe plan intern este cea care a influențat cu adevărat evoluția Franței și, ulterior, pe cea a Europei, prin răspândirea „reformelor napoleoniene”.
