Cine a fost părintele medicinei românești?
Carlo Antonio Francesco d’Avila s-a născut în anul 1828, la Parma, Italia. Se spune că ar fi fost fiul celebrului compozitor Franz Liszt, deşi nu s-a putut demonstra cu documente, iar tatăl nu şi-a asumat paternitatea.
„Discuţia asupra originii sale a făcut să curgă cu atât mai multă cerneală, cu cât Davila însuşi a evitat sistematic să vorbească despre familia şi despre copilăria sa”, potrivit volumului „Tinereţea lui Carol Davila” al lui G. Brătescu.
Carol Davila a ales Țara Românească
După ce şi-a dat doctoratul la Paris şi a ajutat la stingerea epidemiei de holeră din 1849, soseşte în Ţara Românească la 13 martie 1853, la nici 25 de ani. În anul absolvirii sale, la Facultatea de Medicină din Paris s-au primit două cereri de medici: una din partea şahului Persiei şi cealaltă din partea domnitorului Ţării Româneşti, Barbu Ştirbei. Davila alege să vină în România, deschizând astfel șirul unor reforme sanitare.
- În 1855 a înființat o școală de felceri, iar în 1856 o școală secundară de chirurgie cu program școlar teoretic-liceal și sanitar-militar.
- După 10 ani, în 1869, a înființat Facultatea de Medicină. Davila a întemeiat învățământul farmaceutic și pe cel veterinar, a fondat numeroase societăți și reviste de specialitate (între care Asociația medicilor români, Monitorul medical, Gazeta spitalelor), a organizat conferințe medicale și a ținut prelegeri cu demonstrații experimentale la Sfântu Sava, conform România misterioasă.
- A înființat împreună cu horticultorul austriac Ulrich Hoffmann, Grădina Botanică din București și a introdus concursurile medicale și stagiile obligatorii în spitale.
- În 1861 a creat primul azil de orfane, în care a adus 40 de fetițe din mahalale, iar la scurt timp după a înființat și un orfelinat de băieți. Cât timp a trăit Davila, a funcționat și o școală de surdo-muți, cu atelier de tâmplărie și sculptură. Împreună cu farmacistul Hepites, a pus bazele farmaciei române.
Povești tragice de dragoste
Carol Davila a fost căsătorit de două ori, prima soţie, Maria Marsille, a murit la nașterea primului copil, iar cea de a doua soție, Ana Racoviță, făcea parte din neamul Goleștilor. Aceasta a avut o moarte precoce extrem de tragică, survenită în urma unei erori medicale.
La 13 ianuarie 1874, în timpul unei conferințe despre aerul atmosferic ținută de Carol Davila și alți medici, chimiști și farmaciști de la Spitalul Colțea au folosit, pentru demonstrație, un balon roșu cu aer. Una dintre elevele azilului, Ecaterina Toncovici, a cerut balonul, iar doctorul Bernath s-a urcat să îl ia. În acest moment, Ana Davila a cerut chinină deoarece avea o durere de cap și dorea să plece la cumpărături pentru ziua de naștere a fiicei ei Elena. Doctorul Bernath a luat flaconul fără să-și dea seama că se afla cu un nivel mai sus decât era raftul cu flaconul de chinină și astfel i-a oferit Anei Davila stricnină.
Medicina românească, la nivel european, în timpul lui Carol Davila
Carol Davila a murit pe 24 august 1884 la vârsta de 56 de ani. Se spune că şi-a urmărit singur progresul bolii, şi-a luat pulsul, şi-a administrat medicamente şi şi-a monitorizat starea de sănătate până în ultima clipă.
Medicul Valeriu L. Bologa, istoric al medicinii, îl caracteriza pe Carol Davila ca fiind „un om providenţial întrucât în timpul lui Davila, prin Davila, la îndemnul lui Davila, cu ajutorul colaboratorilor şi elevilor lui Davila s-a organizat medicina românească, ajungând la un nivel european”.
