Mulți români probabil se întreabă care este povestea din spatele denumirii stațiunii Mamaia din Constanța, devenită cea mai cunoscută plajă de pe litoralul românesc.
Prima atestare a localităţii Mamaia este din anul 1779, când francezul Alexandru Launnay, călător prin Dobrogea, scrie despre popasul la „Mammay”. La 1855, o hartă rusească consemnează Mamakioi-ul, cel mai probabil Mamaia-sat de mai târziu.
Istoricul Nicolae Iorga lansează ipoteza conform căreia Mamaia este un nume de origine tătărească, după hanul Mamai al Crimeii, potrivit România Misterioasă.
Legenda stațiunii Mamaia
Legendă spune că Mamaia a fost o moldoveancă, soția unui viteaz român, omorât de turci în luptele ce se dădeau în acele vremuri tulburi pe teritoriul Dobrogei. Luând exemplul soțului ei, femeia din Moldova s-a luptat și ea cu ienicerii și spahiii sultanului, până când a fost prinsă și luată roabă de către pașa din Silistra, împreună cu fiica ei, Constantina. Acest pașă însă, impresionat de vitejia româncei, i-a construit o casă pe malul mării, i-a lăsat bani și multe slugi de neam moldovenesc, pentru a se înțelege cu ei, lăsând-o pe femeie să trăiască acolo în liniște, împreună cu fetița ei, scrie Antena Satelor.
Atât mama, cât și fiica erau renumite pentru frumusețea și cumințenia lor. Fiica era mereu în preajma mamei ei și legenda spune că îi zicea „Mamaia”.
Într-o zi, pe când moldoveanca se afla singură pe malul mării, sosi o barcă plină de soldați turci. Aceștia o răpesc și fug cu ea, pe mare. Temându-se de soarta ei, moldoveanca strigă după fata ei. Aceasta, auzind-o, iese afară din casă și alergând spre barcă, striga: „Mamaia! Mamaia!”. Cu toate că barca era deja în larg, fata ajunge imediat la mal și intră în apă. Speriată că i se îneacă fetița, mama a început să se roage la Dumnezeu cu foc și ca prin minune, în locul apelor învolburate, sub picioarele Constantinei s-a ridicat o punte de nisip care tot creștea. În același timp, mama dispăruse ca prin farmec din barcă…
Fetița a început să alerge pe puntea de nisip și să țipe și mai tare: „Mamaia! Mamaia!”. Legenda spune că Dumnezeu ascultase rugăciunea mamei și a prefăcut-o pe aceasta în punte de nisip și a așternut-o ca drum între ape, ca să nu se înece fetița ei. De atunci, această fâșie de nisip, pe care se află plaja și stațiunea se numeste Mamaia.
