Dimitrie Bolintineanu a fost poet şi om politic, care a participat la Revoluția de la 1848, dar care a avut un sfârşit tragic.
Şi-a pierdut minţile din cauza sărăciei
Pe numele său adevărat Dimitrie Cosmad, Bolintineanu s-a născut în anul 1819, în Bolintinu din Vale, localitate după care şi-a ales, mai târziu, numele. Tatăl său a fost Enache Cosmad, un aroman, originar din Ohrida, negustor, arendaş si funcţionar care nu avea avere, potrivit Descoperă Lumea.
La vârsta de 10 ani, Dimitrie a fost trimis la Bucureşti unde a urmat cursurile şcolii Colţea. A rămas orfan de ambii părinţi în copilărie şi a fost crescut de o mătuşă. După şcoala primară, a urmat cursurile Liceului Sfântul Sava, iar la 22 de ani a devenit funcţionar, ocupând funcţia de copist la Secretariatul Statului.
Tragedia care l-a inspirat
Viitorul poet a trăit o mare dezamăgire în dragoste, iar durerea trăită a ajuns să o expună în scris. S-a îndrăgostit de o tânără de 19 ani, care era bolnavă. Şi-a văzut iubirea murind chiar sub ochii lui și moartea fetei l-a impresionat atât de tare, încât a aşternut pe hârtie elegia „O tânără pe patul morţii”. Poezia a fost publicată în presa vremii şi a făcut o impresie deosebită lumii literare şi publicului.
În anul 1843, a plecat să studieze la Paris, la Collége de France. Prima sa carte, „Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanu” a apărut în anul 1847.
Viaţa în exil
Revenit în ţară atunci când a izbucnit Revoluţia de la 1848, Dimitrie Bolintineanu a redactat, împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac şi alţii, „Poporul suveran”. După înăbuşirea mişcării, a fost arestat împreună cu alţi confraţi care luptaseră pentru patrie. A reuşit să evadeze şi a ajuns în exil la Paris.
În anul 1855, i-a fost publicat romanul „Manoil”, considerat primul roman de gen din literatura română. Grigore Ghica i-a oferit lui Dimitrie Bolintineanu o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară. Atunci a călătorit prin Palestina, Egipt, Siria şi Macedonia.
În anul 1857, după decretarea amnistiei generale, Dimitrie Bolintineanu, a revenit în ţară şi a intrat în politică. A ocupat funcțiile de secretar de stat la Departamentul Trebilor Străine, ministru al cultelor în Guvernul Kogălniceanu şi membru al Consiliului de Stat.
Deşi, intrase în lumea politică şi se învârtea printre cei mai influenţi oameni ai epocii, Dimitrie Bolintineanu a rămas un om modest, la fel ca tatăl său.
„Trăia într-o singură cameră din casa Bosel în faţa teatrului. Neavând aproape pe nimeni pe lângă el, plictisit şi amărât tot mai mult de ceea ce se petrecea în jurul lui. Temperamentul lui de om meditativ, de om de cărţi nu răspundea carierei politice. El primise onoarea de a fi ministru, dar spunea întoteduna că nu-i făcut pentru asemenea lucruri”, a scris Nicolae Petraşcu în biografia dedicată lui Bolintineanu.
A murit într-un ospiciu din Bucureşti
La vârsta de 50 de ani, Dimitrie Bolintineanu a ajuns să trăiască dintr-o pensie mizeră.
Sărăcia l-a îmbolnăvit, aducându-l în pragul nebuniei. În aprilie 1871, Dimitrie Bolintineanu a fost internat la Ospiciul Patelimon. În registrul de intrare al bolnavilor a fost menţionat astfel: „Dimitrie Bolintineanu, fost ministru al Cultelor, intrat fără haine”.
Îngropat în datorii, Bolintineanu a ajuns să fie executat silit, iar bunurile deţinute i-au fost scoase la licitaţie. Cărțile lui Bolintineanu au fost câștigate de Vasile Alecsandri, iar dulapul bibliotecii de Costache Negri. Cei doi scriitori au cerut ca obiectele să rămână în continuare ale lui Bolintineanu.
Dimitrie Bolintineanu a murit la 53 de ani pe 20 august 1872, la spitalul Pantelimon. A fost înmormântat în satul natal Bolintin Vale, conform dorinţelor sale testamentare.
