Astăzi se împlinesc 140 de ani de la nașterea lui George Enescu, compozitor, dirijor, pianist, violonist și pedagog român, considerat unul dintre cei mai buni interpreţi din lume.
Considerat cel mai mare compozitor român al tuturor timpurilor, George Enescu este una dintre personalitățile care au așezat România pe harta culturală a istoriei moderne. Dacă opera sa continuă să vibreze, să inspire și să constituie un reper în muzicologia universală, viața sa rămâne în bună măsură umbrită de necunoaștere, mituri false ba chiar și controverse.
George Enescu s-a născut în 1881, la Liveni, lângă Dorohoi, într-o familie foarte credincioasă, de preoți ortodocși și oameni cu spirit antreprenorial, o familie de autodidacți, cu înclinații culturale și dragoste pentru muzică. Tatăl lui învățase singur franceză după Grand Larousse și latina, călătorise mult în străinătate și era un om extrem de energic. Într-un interviu acordat lui Romulus Dianu, în publicația Rampa, George Enescu povestește o amintire despre tatăl său. Regele Carol, un om aspru, care nu avea obiceiul să facă remarci frivole, i-ar fi spus odată: „În Anglia ați fi devenit repede parlamentar și apoi ministru.“
Mama sa, o femeie foarte evlavioasă și extrem de sensibilă, își revărsa afecțiunea asupra unicului ei fiu într-un mod posesiv. Cumva, era de înțeles. Născuse doisprezece copii și doar unul singur supraviețuise, George sau Gheorghe, cum este trecut în certificatul de botez. Patru se născuseră fară suflare și șapte muriseră de meningită sau difterie, boli care făceau ravagii la sfârșitul secolului XIX. Copil fiind, a însoțit-o deseori pe mama sa în pelerinaje la mănăstirea din Suceava ca să se roage pentru sănătate. Mai târziu, George Enescu avea să spună că dobândise de la ea o fire hipersensibilă, pe care încercase s-o contracareze în parte urmând exemplul dat de tatăl său. Într-un alt interviu acordat revistei “Rampa”, la 50 de ani, spunea: „Nu sunt superstițios, dar cred cu ardoare în Dumnezeu. Sunt un mistic.“
Prima lecție de vioară o primește la doar 4 ani de la un lăutar celebru al epocii, Lae Chioru. Acesta îl învață să cânte după ureche, fară note și fară teorie muzicală. George Enescu va rămâne preocupat de frumusețea și prospețimea muzicii lăutărești. Folclorul românesc și cel balcanic vor deveni mai târziu puternice surse de inspirație pentru compozitorul român. De altfel, una dintre provocările posterității sale componistice va fi tocmai această legătură intrinsecă a creației sale cu substratul popular, provocare acceptată și câștigată abia post-mortem, mai ales odată cu relansarea festivalului care îi poartă numele.
Talentul său imens îl va propulsa rapid în straturile superioare ale studiului instrumental, dirijoral și componistic. De la primele lecții “academice” cu directorul Conservatorului din Iași, Eduard Caudella, până la orele muncite sub supravegherea unor profesori celebri de vioară, pian și contrapunct, maeștri care predau în mari instituții de învățământ muzical superior din Europa îi vor arată propriul drum. De altfel, George Enescu va rămâne la rândul său un mare slujitor al mentoratului în artă, un profesor dedicat elevilor săi și un susținător al tinerelor talente.
Ca interpret, concertează pe marile scene ale lumii. Aparițiile sale sunt răvășitoare, devine rapid un idol al melomanilor din întreaga lume, iar recitalurile care îi poartă semnătura sunt ceea ce astăzi am putea numi un “hit” al industriei muzicii clasice, aflate în plină expansiune la începutul secolului XX. Numele său garantează succesul oricărei lucrări, iar interpretările partiturilor cu greutate redefinesc discursul compozitorilor clasici.
Dacă viața sa de artist este glorioasă, viața omului George Enescu este mai degrabă cea a unui om retras, a unui om aflat în căutarea unei împliniri sufletești niciodată găsite pe deplin. În 1937 se căsătorește cu una dintre cele mai frumoase și excentrice femei ale timpului său, prințesa Maria Cantacuzino, Maruca. În 1946 cei doi se mută la Paris, acolo unde compozitorul și moare, în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, pe jumătate paralizat, dar lucid până în ultima clipă, remarcă biografii săi. Maruca se stinge 13 ani mai târziu. Amândoi sunt îngropați în același cimitir din Paris. În ciuda vieții sentimentale tumultoase, sau tocmai din această cauză, povestea de dragoste dintre George Enescu și Maruca Cantacuzino a fost deseori comparată în epocă cu cea dintre Eminescu și Veronica Micle. Istoricii Viorel Cosma și Ilie Kogălniceanu arată că Enescu a murit în mizerie, că Maruca îl obliga să cânte și să dea lecții pentru a câștiga bani, chiar și când era foarte bolnav. Viorel Cosma subliniază chiar că pentru Enescu era important să-i facă întotdeauna pe voie Marucai, „cea care a rămas pentru el și pentru alții o prințesă autentică, la princesse aimee!”
Talentul uriaș al lui George Enescu îl plasează pe artist deasupra vremurilor. Relația cu puterea nu a fost însă una lipsita de controverse pentru om. La instalarea regimului comunist, George Enescu a devenit o ţintă pentru organele de urmărire informativă. Istoricul Adrian Cioroianu pune în context acest aspect: “(…) majoritatea intelectualilor, dacă nu toţi, erau o ţintă la începutul anilor ’50. Era o ţintă chiar dacă George Enescu a plecat într-o manieră atipică pentru exilul românesc, destul de comună pentru un intelectual de la sfârşitul anilor ’40. Plecarea lui a fost negociată. Înainte de a pleca din România, Enescu, care era absolut inocent în probleme de politică, s-a lăsat manipulat într-o manieră agresivă de către regimul comunist, începând cu un turneu în URSS în 1945 şi până la insistenţele soţiei lui care îi spunea ce să facă în relaţia cu Petru Groza. A fost şi deputat în primul parlament ales în urma fraudei imense din ’46, la celebrele alegeri din 19 noiembrie, din partea Blocului Partidelor Democratice condus de PCR. După care a plecat sau i s-a dat voie să plece (…)”.
Catalogul creației sale include piese simfonice (simfonii, cele două rapsodii, suite pentru orchestră), lucrări camerale (cvartete de coarde, cvartete cu pian, piese instrumentale – Sonata a 3-a pentru vioară si pian „în caracter popular românesc”), opera Oedip. Filarmonica din București și Universitatea de Arte din Iași îi poartă numele, iar din anul 1958, festivalul „George Enescu” celebrează memoria marelui muzician.
Pe site-ul Festivalului George Enescu, melomanii sunt invitați să se bucure de înregistrarea „Baladei” de George Enescu interpretată de violonistul David Garrett.
Festivalul Internațional George Enescu 2021
Festivalul Internațional George Enescu 2021 este programat să aibă loc între 28 august și 26 septembrie 2021, cu un program artistic excepțional, susținut de 3500 de artiști străini și români, pe o durată record de 4 săptămâni, dar și cu măsuri care să reducă riscurile de sănătate pentru spectatori, artiști, organizatori și jurnaliști.
Puteți găsi informații despre procedura de achiziționare, precum și de condițiile de acces pe site-ul Festivalului, secțiunea Bilete. Este posibil ca, din cauza pandemiei, să apară schimbări în program. Accesul în sălile de concerte se va face cu respectarea condițiilor sanitare, iar purtarea măștii va fi obligatorie.
