Mihai Viteazul a fost un voievod care nu a creat o dinastie pe tronul Valahiei, singurul său fiu a murit în sărăcie și mizerie, departe de locurile natale.
Mihai Viteazul sau cum era cunoscut în epocă drept Mihail Pătrașcu, voievod al Valahiei și pentru o scurtă perioadă stăpânitor al Ardealului și Moldovei, este o personalitate remarcabilă din istoria României.
Mihai Viteazul a avut origini precare, iar după ce a domnit în mod spectaculos, timp de șapte ani, a dispărut de pe scena istoriei fără să lase moștenitori pe tronul Valahiei și fără să întemeieze o dinastie. Mai mult decât atât, urmașul său, Nicolae, a pierit în anonimat și în sărăcie lucie, în Europa Occidentală, potrivit România Misterioasă.
Copiii lui Mihai Viteazul
Mihai Viteazul a fost căsătorit cu doamna Stanca, fiica unui boier din zona Vâlcei, din anul 1583, adică din perioada în care Mihai încă urca treptele rangurilor boierești. Este cunoscut faptul că Mihai Viteazul a fost un mare iubitor de femei și a avut numeroase aventuri amoroase extraconjugale. Cu toate acestea, voievodul Valahiei a avut un singur copil din flori, o fată pe nume Marula, apărută în urma relației voievodului cu Tudora din Târgșor, în anul 1598.
Cu doamna Stanca a avut doi copii, legitimi, pe Florica și pe Nicolae. Pe când avea doar 15 ani, se spune, că Domnița Florica a fost cerută în căsătorie chiar de împăratul Rudolf, din dinastia de Habsburg, rege al Boemiei și al Ungariei, principe al Transilvaniei, cel mai probabil pentru a-i motiva tatăl să lupte în Ardeal, alături de tatăl său.
Florica se căsătorește, însă, cu postelnicul Preda, un boier valah, iar după moartea lui Mihai Viteazul este nevoită să pribegească alături de mama și fratele său. Cu postelnicul Preda, domnița Florica a avut trei copii, un băiat și două fete.
Nicolae, unicul fiu al lui Mihai Viteazul
Singurul băiat al lui Mihai Viteazul și, implicit, singurul său moștenitor a fost Nicolae Pătrașcu. Nicolae a rămas cunoscut publicului larg mai ales prin intermediul cinematografiei din perioada comunistă, îndeosebi, prin filmul „Mihai Viteazul”, în regia lui Sergiu Nicolaescu.
Nicolae este portretizat în film ca fiind un adolescent firav care tânjește după compania tatălui și sfârșește dramatic în prima bătălie la care participă. Conform datelor istoricești, povestea este eronată, în realitate, Nicolae nu a fost un prinț firav, și nici nu a trăit printre fustele mamei. Din contră, a stat mai mereu în compania tatălui său și a condus cu succces detașamente în lupte.
Nicolae s-a născut, probabil, la sfârșitul lunii iunie a anului 1584, fiind primul copil al lui Mihai. La vârsta de 15 ani, adică în 1599, Nicolae își va însoți tatăl în bătălia de la Șelimbăr.
Nicolae, ostaș de frunte în Bătălia de la Șelimbăr
Deși avea doar 15 ani, tânărul fiu al lui Mihai Viteazul a fost pus în fruntea unui detașament de 3.000 de oameni, în special infanteriști. Nicolae a fost trimis să împresoare tabăra transilvăneană după înfrângerea cardinalului Andrei Bathory. Nicolae își va însoți tatăl peste tot. Mihai aproape că-l asociază la domnie, cerând nobililor din Dieta transilvană să jure credință și lui Nicolae.
Nicolae participă la toate bătăliile din Moldova și începe să prindă experiență atât ca oștean, dar mai ales în calitate de căpitan de oști. Tot în 1600, trece munții cu o oaste pentru a-și ajuta tatăl în timpul răscoalei nobililor din Transilvania.
După înfrângerea lui Mihai Viteazul de la Mirăslău, din septembrie 1600, Nicolae este luat prizonier și predat armatei habsburgice. A stat în Transilvania, prizonier, până în 1602, după care a plecat la Viena.
Nicolae, fiul lui Mihai Viteazul, sfârșește la aceeași vârstă precum tatăl său
Nicolae se stabilește la Praga, având gânduri de domnie. În încercarea de a recupera tronul tatălui său, ajunge în Transilvania, dar este luat prizonier de voievodul Transilvaniei, Gabriel Bathory. Nicolae scapă cu viață, dar Radu Șerban îi crestează nasul pentru a nu mai avea vreodată pretenții la domnie. Prin legislația medievală românească, o condiție a viitorului domnitor era să nu aibă imperfecțiuni fizice, crestarea nasului fiind o practică celebră pentru blocarea pretendenților la tron. În cele din urmă, Nicolae ajunge să se împrietenească cu voievodul Valahiei și chiar îl însoțește în exil.
Fiul lui Mihai Viteazul revine în Imperiul Romano-German și se stabilește la Bratislava. Ajuns la maturitate, Nicolae își dovedește calitățile de om de litere: citea numeroase cărți și era foarte priceput în Drept.
Destinul face ca Nicolae să sfârșească în Viena, la numai 43 de ani, sărac lipit pământului, chiar la vârsta la care murise și tatăl său.
