În România, finalul lunii martie aduce trecerea la ora de vară 2022. Cu toții am citit despre efectele devansării acelor de ceas asupra organismului uman și/sau despre cine a venit, prima dată, cu această idee.
România continuă să respecte obiceiul decalării acelor de ceas, chiar dacă a avut posibilitatea de a renunța la modificările care implică schimbarea fusului orar, potrivit autorităților europene. La finele anului trecut, politicienii vorbeau despre necesitatea adoptării unui proiect care să permanentizeze organizarea activităților de zi cu zi în funcție de ora de iarnă, fără a se mai reveni la ora de vară.
Ora de vară 2022. Când se va schimba ora în România
Autoritățile naționale au rectificat decizia europenilor de a renunța la schimbarea orei astfel încât România va mai păstra obiceiul schimbării orei. Pe teritoriul țării noastre, trecerea la ora de vară 2022 va avea loc în noaptea de 26 spre 27 martie, când ora 03.00 va deveni ora 04.00.
Cinci lucruri pe care nu le știai despre obiceiul decalării ceasurilor
Deși era în favoarea maximizării orelor de veghe, Benjamin Franklin nu a fost la originea ideii de a da ceasurile înainte. Pe vremea când era un emisar american în vârstă de 78 de ani la Paris, în 1784, omul care a îmbrățișat virtuțile „devreme la culcare și devreme la trezire” nu punea în practică ceea ce predica.
După ce a fost neplăcut trezit din somn la ora 6 dimineața de soarele verii, părintele fondator a scris un eseu satiric în care a calculat că parizienii, prin simpla trezire în zori, ar putea economisi echivalentul modern a 200 de milioane de dolari prin „economia de a folosi lumina soarelui în loc de lumânări”.
Ca urmare a acestui eseu, lui Franklin i se atribuie adesea, în mod eronat, onoarea de a fi „inventat” ora de vară, însă el a propus doar o schimbare a programului de somn – nu decalarea propriu-zisă a acelor de ceas, potrivit History.
Cine a condus prima campanie a orei de vară
Englezul William Willett a condus prima campanie de implementare a orei de vară. În timp ce se afla la o plimbare matinală pe cal prin împrejurimile pustii ale Londrei în 1905, Willett a avut o revelație: Regatul Unit ar trebui să își devanseze ceasurile cu 80 de minute între aprilie și octombrie, astfel încât mai mulți oameni să se poată bucura de lumina abundentă a soarelui.
Englezul a publicat în 1907 broșura „The Waste of Daylight” și și-a cheltuit o mare parte din averea personală evanghelizând cu zel misionar pentru adoptarea „orei de vară”. An de an, însă, Parlamentul britanic a blocat măsura, iar Willett a murit în 1915, la vârsta de 58 de ani, fără să-și vadă vreodată ideea concretizată.
Prima țară care a îmbrățișat obiceiul
A fost nevoie de Primul Război Mondial pentru ca visul lui Willett să se împlinească, dar la 30 aprilie 1916, Germania a adoptat ora de vară pentru a conserva energia electrică. (Poate că a fost îngrozit să afle că inamicul de război al Marii Britanii i-a urmat recomandările înaintea patriei sale). Câteva săptămâni mai târziu, Regatul Unit i-a urmat exemplul și a introdus „ora de vară”.
Ora de vară în Statele Unite nu a fost concepută pentru a avantaja fermierii, așa cum cred mulți oameni. Contrar credinței populare, fermierii americani nu au făcut lobby pentru ora de vară pentru a avea mai mult timp pentru a lucra pe câmp; de fapt, industria agricolă s-a opus profund schimbării orei atunci când a fost implementată pentru prima dată, la 31 martie 1918, ca măsură de război.
Soarele, și nu ceasul, dicta programul fermierilor, astfel încât schimbarea orei de vară a fost foarte deranjantă. Fermierii trebuiau să aștepte o oră în plus pentru ca roua să se evaporeze pentru a recolta fânul, angajații lucrau mai puțin, deoarece plecau în continuare la aceeași oră pentru cină, iar vacile nu erau gata să fie mulse cu o oră mai devreme pentru a respecta programele de transport.
Interesele agrare au condus lupta pentru abrogarea în 1919 a orei naționale de vară, care a fost aprobată după ce Congresul a votat pentru anularea veto-ului președintelui Woodrow Wilson. Mai degrabă decât interesele rurale, entitățile urbane, cum ar fi magazinele de vânzare cu amănuntul și întreprinderile de agrement, au fost cele care au militat pentru ora de vară de-a lungul deceniilor.
Ce arată dovezile referitoare la ora de vară
Dovezile nu indică în mod concludent conservarea energiei ca rezultat al orei de vară. Începând cu Willett, susținătorii economisirii luminii de zi au prezentat conservarea energiei ca fiind un beneficiu economic. Un studiu al Departamentului de Transport al SUA din anii 1970 a concluzionat că economiile totale de energie electrică asociate cu ora de vară se ridicau la aproximativ 1 % în lunile de primăvară și toamnă.
Cu toate acestea, pe măsură ce aerul condiționat a devenit tot mai răspândit, studii mai recente au constatat că economiile de costuri de iluminat sunt mai mult decât compensate de cheltuielile mai mari cu răcirea.
Economiștii de la University of California Santa Barbara au calculat că trecerea la ora de vară la nivel de stat în Indiana în 2006 a dus la o creștere de 1% a consumului de energie electrică în sectorul rezidențial, datorită cererii suplimentare de aer condiționat în serile de vară și de încălzire la începutul primăverii și în diminețile de toamnă târzie.
Sursă: Evz.ro
