Conflictul dintre Israel și Palestina datează din anul 1975. Totul a pornit de la înființarea Statului Israel într-o Palestină dominată de populație arăbească, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Din acel moment, conflictele s-au ținut lanț fără rezolvare.
Conflictele dintre israeliți și palestinieni sunt o tradiție de aproximativ șapte decenii și jumătate. Totul a început la sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial atunci când, cu acordul Organizației Națiunilor Unite(ONU) a fost creat Statul Israel, pe teritoriul Palestinei, o zonă cu populație majoritar arabă.
Visul unui „Tărâm al Făgăduinței” într-o mare arabă
Israelul de azi, își are originile în mișcarea sionistă de la finele secolului al XIX-lea din Rusia. Termenul de Sion vine de la Muntele Sion, nucleul regatului lui David în Israel, potrivit Adevărul.
Sionismul era o mișcare politică și culturală ce presupune emanciparea comunităților evreiești din Europa, cu precădere, și crearea unui stat național evreiesc pe teritoriul fostelor regate antice ale lui Iuda și Israel, din zona Orientului Apropiat.
Declarația Balfour
Până aproape de finele Primului Război Mondial, comunitățile evreiești și populația arabă au conviețuit, sub administrația otomană. În anul 1917, Imperiul Otoman se prăbușea. Palestina a trecut sub control colonial britanic. În același an, Marea Britanie a elaborat „Declarația Balfour” prin care se recunoștea stabilirea unei patrii naționale pentru evrei în Palestina. Declarația Balfour a fost autorizată de Liga Națiunilor în 1922.
Populația arabă în rândul căreia se născuse un sentiment național, palestinian, s-a opus vehement stabilirii unui stat evreiesc în Palestina. Cu toate acestea, sub stăpânire britanică, comunități întregi de evrei, speriați de răspândirea extremismului de dreapta, în Europa continua să migreze în Palestina.
Situația a ajuns să se complice încă din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Mulți evrei au început să intre ilegal în Palestina pe fondul Holocaustului din Germania, dar și din alte state europene.
După război, supraviețuitorii Holocaustului dar și mulți alți evrei veniți din state intrate în blocul comunist, au început să ajungă în Palestina. Noul stat, creat în Palestina, cu centrul politic și militar la Tel Aviv, a fost recunoscut imediat de Statele Unite, Uniunea Sovietică dar și alte state importante la nivel mondial. De altfel, primul stat care a recunoscut Statul Israel a fost URSS, Stalin crezând că noua țară va limita imperialismul britanic din Orientul Apropiat.
Noul stat Israel a primit mai mult de jumătate din Palestina, deși populația evreiască era mai mică decât cea arabă, din această regiune. Arabii palestinieni au primit Cisiordania și Gaza. Ierusalimul era conform rezoluției 181 a ONU care prevedea divizarea Palestinei într-un stat arab și unul israelian, o zona demilitarizată sub control internațional.
Noul stat, invadat a doua zi după constituire
După înființarea oficială și proclamarea independenței statului Israel, cinci state arabe au început pregătirile pentru invadarea noii țări. Arabii nu s-au împăcat niciodată cu decizia ONU de a crea un stat evreiesc. Pe 15 mai 1948, trupe ale Irakului, Iordaniei, Egiptului, Libanului și Siriei au atacat Israelul.
Trupele israeliene inferioare numeric și prost echipate au reușit să țină piept invaziei. Israeliții au profitat de divergențele dintre statele arabe și lipsa acestora de coordonare. În plus, evreii au primit și ajutor străin, în armament și piese de aviație. În special din partea URSS, prin intermediul Cehoslovaciei comuniste.
În urma conflictului, Cisiordania a fost ocupată de Iordania, iar Gaza de Egipt. De cealaltă parte, Israelul a reușit să ocupe teritorii din statul arab din Palestina.
Războaiele continuă și în prezent, fără mijloc concret de încetare a ostilităților.
