Legenda spune că un blestem s-a abătut asupra lui Nicolae Ceaușescu în urma unei partide de vânătoare.
Obsesia lui Nicolae Ceaușescu pentru vânătoare era bine cunoscută. Căutarea trofeului suprem, un cerb carpatin cu coarne impunătoare, a devenit pentru el o adevărată pasiune, un simbol al puterii și dominației asupra naturii, un trofeu râvnit de orice vânător.
Vânătoarea fatală: Blestemul care l-a urmărit pe Ceaușescu
În timp ce țara se confrunta cu o criză economică profundă și cu o penurie de alimente, dictatorul își satisfăcea pofta de putere și de dominație prin vânătoare. Când a auzit de cerbul alb carpatin, supranumit și „Guguștiucul”, un exemplar unic în pădurile Vrancei, Ceaușescu nu s-a putut abține.
În 1977, un cerb cu coarne de aur, aflat în pădurile de la Soveja, a devenit mai mult decât un simplu animal. A fost transformat într-un trofeu politic, dorit cu ardoare de Nicolae Ceaușescu.
Doborârea cerbului carpatin a fost un moment de glorie personală pentru Ceaușescu, dar și un simbol al dezmățului unui regim aflat în declin. Ion Mărăștean, paznicul de vânătoare, a devenit adevăratul protagonist al acestei povești.
Timp de trei ani, el a urmărit îndeaproape cerbul, studiindu-i obiceiurile și adaptându-și tacticile. A fost o adevărată partidă de șah între om și natură, în care răbdarea și perseverența au fost cele mai importante atuuri.
Pentru Nicolae Ceaușescu, capturarea lui era o adevărată provocare, o victorie personală. Însă, în timpul primei sale vizite în Vrancea, dictatorul a decis să amâne vânătoarea, dorind să se asigure că va avea parte de o experiență cât mai memorabilă.
Pasiunea sa excesivă pentru trofee era văzută de mulți ca o dovadă a detașării sale de realitățile țării și a indiferenței față de suferințele poporului.
Ceaușescu, nerăbdător, a așteptat cu sufletul la gură ca cerbul să apară în bătaia puștii. Împușcătura a răsunat, punând capăt unei vânători care durase aproape trei ani.
Cerbul albinos, o creatură rară și misterioasă, a devenit protagonistul unei legende care s-a împletit cu destinul lui Nicolae Ceaușescu. Albinismul, o afecțiune genetică ce determină absența pigmenților, este extrem de rar întâlnită la animale.
În cazul cerbilor, astfel de exemplare sunt considerate a fi deosebit de speciale, iar în folclorul popular li se atribuie adesea puteri magice.
Legenda spune că cerbul albinos aduce ghinion celui care îl ucide, iar Ceaușescu, care a vânat un astfel de exemplar, ar fi fost blestemat. Cu toate acestea, nu există dovezi științifice care să susțină această afirmație.
Este posibil ca legenda să fi apărut după moartea dictatorului, ca o modalitate de a adăuga un element de fatalitate poveștii sale.
Cerbul alb sau capra neagră?
Cu toate că legenda inițială vorbește despre un cerb alb, există un alt episod interesant din viața fostului dictator care conturează și mai bine povestea în jurul blestemului care se presupune că l-a urmărit.
În noiembrie 1989, dictatorul a pornit în pădurile Sibiului, unde fiul său, Nicu, îi organizase o vânătoare de capre negre. Însă, soarta avea să-i rezerve o surpriză macabră.
Nemulțumit de rezultatele primei vânători, Ceaușescu a decis să continue în Argeș. Puțini știau atunci că această decizie avea să-i marcheze sfârșitul. Legenda unui blestem, legat de o creatură mistică din pădure, a început să circule printre oameni, iar moartea tragică a dictatorului și a soției sale, o lună mai târziu, a alimentat și mai mult aceste credințe.
La poalele muntelui, într-un adevărat abator în aer liber, caprele negre, vânate și speriate, au fost întâmpinate de ploaia de gloanțe. 77 de vieți sfârșite sub ochii mulțumiți ai dictatorului.
Printre acestea, una s-a remarcat prin blana sa, care era în mare parte albă. Nicolae Ceaușescu și-a găsit sfârșitul o lună mai târziu. Se povestește că, din cauza unei boli, capra neagră poate dezvolta un pigment care îi albește blana.
Totuși, indiferent de explicațiile științifice, vânătorii au avut propriile superstiții. Una dintre acestea afirmă că atunci când este vânată o capra neagră cu blana albă, un blestem se va abate asupra celui care a tras, iar acesta va muri în scurt timp.
În folclorul montan, o astfel de creatură era considerată un semn rău, un mesager al destinului. Legenda spune că cel care ucide o capră albă își pecetluiește propria soartă. O coincidență tragică sau o confirmare a vechilor credințe?
Fie că e vorba despre istoria cerbului albinos sau sacrificiul caprei negre cu blană albă, legendele vânătorești care îl au ca protagonist pe Nicolae Ceaușescu rămân unele dintre cele mai fascinante exemple ale modului în care folclorul și istoria se pot împleti, creând povești care continuă să ne surprindă și astăzi.
