Primul şi ultimul preşedinte al URSS, Mihail Gorbaciov, se confruntă cu grave probleme de sănătate, anunţă pe canalul său de Telegram agenţia Unian.
Potrivit sursei citate, Gorbaciov, în vârstă de 91 de ani, a fost diagnosticat cu diabet şi probleme cu rinichii şi este supus dializei. Anterior, economistul Ruslan Grinberg, care l-a vizitat pe Gorbaciov în spital, a declarat că starea lui Gorbaciov se înrăutăţeşte, potrivit Lenta.ru.
Mihail Gorbaciov a fost conducătorul Uniunii Sovietice din 1985 până în 1991
Fiind conducătorul partidului şi conducătorul de facto al ţării, Gorbaciov a încercat să reformeze partidul comunist osificat şi economia aflată în recesiune prin introducerea glasnostului („transparenţei”), perestroicăi („reconstrucţiei”) şi uskorenie („accelerării” dezvoltării economice), politici lansate oficial la cel de-al XXVII-lea Congres al Partidului Comunist din februarie 1986. Încercările sale de reformă au dus la încheierea Războiului Rece, la încetarea monopolului politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi la prăbuşirea Uniunii Sovietice.
A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990. În 1996, Gorbaciov a participat la alegerile prezidenţiale din Rusia, dar a obţinut numai 1% din voturile exprimate, probabil datorită animozităţilor legate de disoluţia Uniunii Sovietice. În timpul turneului electoral, el a primit un pumn în faţă de la un necunoscut.
Cea mai importantă moştenire a lui ”Gorbi”, aşa cum este el cunoscut în Occident, este faptul că a pus capăt cursei înarmării dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite şi, prin urmare, Războiului Rece. Însă indiferent de ceea ce face sau spune, pe Gorbaciov îl urmăreşte dezintegrarea URSS, la 25 decembrie 1991. Sunt multe persoane în Rusia care continuă să-l considere personal responsabil pe Gorbaciov de ceea ce actualul preşedinte al Rusiei, Vladimir Putin, a numit ”cea mai mare catastrofă a secolului al XX-lea”. Nostalgicii ruşi ai comunismului îl acuză de trădare, iar pe reţelele sociale din Rusia circulă materiale video despre consecinţele funeste pentru cetăţeni ale prăbuşirii URSS.
Gorbaciov nu şi-a schimbat punctul de vedere
Acesta continuă să creadă că o reformare a Uniunii Sovietice era posibilă, însă decizia liderilor rus, ucrainean şi belarus de a semna actul de deces al statului totalitar la finele anului 1991 a făcut această misiune imposibilă.
În 2014, într-un interviu pentru The Sunday Times, acordat la scurt timp după anexarea ilegală a peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia, Gorbaciov declara că, dacă el ar mai fi fost la putere, „Uniunea Sovietică încă ar fi existat şi Crimeea ar fi făcut parte din ea„. „Întotdeauna susţin voinţa liberă a poporului, iar cei mai mulţi din Crimeea au dorit să se reunească cu Rusia”, a spus atunci ultimul lider al URSS, făcând referire la aşa-zisul referendum prin care preşedintele rus Vladimir Putin a justificat anexarea Crimeei. Primul preşedinte al URSS Mihail Gorbaciov a numit perioada de dinainte de a pleca din funcţia de şef al statului drept „zile negre” pentru el, Uniunea Sovietică şi Rusia. Încercarea de a rămâne preşedinte prin forţă ar fi condus la un conflict civil cu consecinţe imprevizibile, a declarat el agenţiei oficiale de presă TASS.
„Acelea au fost zilele negre pentru Uniune şi Rusia. Şi zile negre pentru mine, deşi nu mi-am pierdut cumpătul. Am semnat un decret privind demisia preşedintelui URSS, cred că nu aveam dreptul să acţionez altfel”, a spus Gorbaciov, în interviul acordat în 2021, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la demisia sa.
El a remarcat că „nu am putut opta pentru o variantă prin forţă din două motive. În primul rând, în acest caz aş fi încetat să mai fiu eu însumi. Şi, în al doilea rând, o astfel de decizie ar fi presupus un conflict civil acut cu consecinţe imprevizibile. Am considerat că acest lucru nu ar trebui permis„, a subliniat primul preşedinte al URSS. Gorbaciov a precizat că nu este de acord cu opinia că Uniunea Sovietică ar fi putut fi salvată dacă nu ar fi fost decizia sa de a demisiona din funcţia de preşedinte al ţării.
„Imediat după Acordul de la Belovejsk (de la 8 decembrie 1991 prin care a fost dizolvată oficial URSS n.r.), am făcut o declaraţie în care am subliniat că soarta unui stat multinaţional nu poate fi determinată de voinţa liderilor celor trei republici (Rusia, Ucraina şi Belarus n.r.), această problemă ar trebui rezolvată doar prin mijloace constituţionale. Am condamnat apariţia grăbită a acestui document – el nu a fost discutat nici de populaţie, nici de Sovietele Supreme ale republicilor, în numele cărora a fost semnat„, a declarat Gorbaciov.
Fostul lider sovietic a amintit că la acea vreme în parlamentele republicilor se discuta un proiect de tratat privind Uniunea Statelor Suverane. „Trebuie să spun că m-am bazat pe parlamentele alese democratic, deşi Acordul de la Belovejsk nici măcar nu prevedea ratificarea acestui document. Dar în acest moment critic, ele nu şi-au spus cuvântul. Mai mult, ele au luat decizia de a-şi retrage reprezentanţii din Sovietul Suprem al URSS, iar pe 12 decembrie, practic fără discuţii, în aplauze au ratificat Acordul de la Belovejsk. Permiteţi-mi să vă reamintesc, apropo, ce poziţie au adoptat comuniştii ruşi la acea vreme – orice doar să-l răstoarne pe Gorbaciov„, a conchis el.
Gorbaciov a demisionat din funcţia de preşedinte al URSS la 25 decembrie 1991 şi în acelaşi timp Uniunea Sovietică a încetat să mai existe, aminteşte TASS. Într-o declaraţie televizată, el şi-a anunţat demisia din funcţia de preşedinte al URSS, „având în vedere situaţia care s-a creat odată cu formarea Comunităţii Statelor Independente„. După destrămarea URSS (8 decembrie 1991), Sovietul Suprem al RSFSR a proclamat oficial la 25 decembrie 1991 independenţa Rusiei. Noua formaţiune statală a primit denumirea de Federaţia Rusă, aminteşte Ambasada României la Moscova, pe website-ul oficial. În prezent, Gorbaciov pledează pentru „o maximă cooperare” între fostele republici sovietice, inclusiv prin intermediul integrării economice.
Sursă: Adevărul.ro
