La sfârşitul secolului al XIX-lea, în perioada de glorie a oraşului Sulina, aici convieţuiau greci, români, ruşi, armeni, turci, austro-ungari, evrei, albanezi, germani, italieni, bulgari, englezi, polonezi etc.
Atunci când inginerul Sir Charles Hartley a reconstruit oraşul, după ce a fost incendiat în totalitate de către englezi, a gândit mai întâi spitalul şi cimitirul.
La început, aici au fost înmormântaţi soldaţi din războiul Crimeii, pe piatra lor fiind menţionate numele portului şi al navei.
[meta_gallery_carousel]
Grecul Ghiorghios Kontoguris, născut la Kefalonia, era un pirat “de uscat”. Kontoguris nu ataca pe apă, ci atrăgea ambarcaţiunile spre ţărm.
Se folosea de o vacă sau un bou, îi punea o scândură între coarne, de care agăţa două felinare. Plimba animalul pe malul mării, dând impresia că este vorba despre o corabie la mal, care se leagănă în valuri, astfel corăbiile eşuau în malul de nisip.
Legenda spune că Ghiorghios Kontoguris a fost un bun cetăţean, asemenea haiducilor care luau de la bogaţi şi dădeau săracilor. Se spune că o comoară pe care el a ascuns-o a rămas încă nedescoperită.
Timp de peste 300 de ani, Sulina a fost un loc de refugiu al piraţilor care jefuiau corăbiile venite din Occident.
Sursă: europafm.ro
